Sărbătoarea de Sân Nicoară, (obiceiul de-a dărui şi povestea lui aparte)


Sfinte Nicolae,
să ne aduci în barbă fulgii de zăpadă
să ningă frumos pe-al maramureşului plai,
să răsune de-al copiilor alai,
în noaptea în care s-a născut Hristos,
căci prin colinde, ei, îţi vor mulţumi frumos!

Dragă Sân Nicoară,
la noapte te strecoară
să le duci un gând aparte
copiilor mei că-s departe.
Te rog, lasă-le-n gheata curată
dorul şi iubirea-mi toată!

Nu ştiu cum să-ţi mulţumesc,
dar m-apuc să povestesc,
sperând ca unii să soarbă fiecare vorbă:

Anul acesta nu mi-am pus ghetele la fereastră, de fapt nu mai fac de mulţi ani asta. Dar în schimb îmi amintesc cu nostalgie de anii când încercam să-i insuflu fiicei mele spiritul acestei sărbători aşa cum am trăit-o şi eu în copilărie.
Crescută la sat, în anii când drumurile principale încă nu erau asfaltate (erau cel mult pietruite) şi pe uliţele înguste desfundate din cauza ploilor de toamnă îmi înglodam încălţările (trebuie să recunosc că nu prea mă trăgea inima să-mi curăţ ghetele sau cizmuliţele înnoroite), mama încerca în fel şi chip să mă facă să le curăţ cum trebuie, pentru că eu le curăţam de mântuială de fiecare dată, ea era cea care avea grijă să am încălţămintea curată. Ei bine, singura dată din an când îmi curăţam, îmi periam şi-mi dădeam cu cremă, cu conştiinţiozitate, ghetele şi cizmuliţele până când luceau şi le făceam oglindă (cum îi plăcea mamei să-mi spună că trebuie să arate încălţămintea unei fetiţe), era de Sân Nicoară.
Mama avea grijă să-mi spună că se apropie seara când moşul cel nevăzut va lăsa noaptea daruri şi că trebuie să ne punem ghetele la fereastră, însă, el va lăsa daruri doar în ghetele curate oglindă.
Aşa dară mă apucam cu sârg să-mi curăţ toată încălţămintea şi lustruiam ore întregi cu gândul la darurile găsite a doua zi în ghete.
Toţi din casă ne înşiram de cu seară ghetele pe pervazul ferestrei şi Moşul avea grijă de fiecare dată să ne strecoare în ele pentru fiecare câte un flecuşteţ.
Mereu am purtat în mine cu drag acele emoţii ale copilăriei şi acele momente care-mi umpleau sufletul de bucurie. Acele momente, acel spirit al sărbătorii l-am retrăit an de an şi alături de fiica mea cât a fost copil. Am încercat să-i transmit ceea ce eu primisem de la mama.

După ce am crescut mai măricea, am aflat că povestea lui Moş Nicolae este o legendă veche şi a pornit de la un nobil sărac ce avea trei fete de măritat care nu aveau zestre şi nu se puteau mărita deşi erau cuminţi, harnice şi credincioase.

Legenda mai spune că nobilul avea de gând să-şi vândă sau să mărite fetele pentru avere şi că în vremea aceea un episcop pe nume Nicolae, foarte bogat, care moştenise averea părinţilor o împărţea nevoiaşilor. Acesta din urmă, aflând de soarta tristă a celor trei fete, a hotărât să facă ceva pentru ele ca să le schimbe soarta. Aşa că într-o seară a luat un săculeţ cu aur şi noaptea l-a lăsat la uşa casei nobilului sărac. Cu acel aur nobilul şi-a măritat fata după voinţa inimii ei.

Povestea s-a repetat când a venit vremea măritişului pentru fiica mijlocie. Nobilul, când a sosit vremea să o mărite şi pe a treia fiică, a vrut să afle cine este binefăcătorul şi a stat la pândă că să-l identifice. Episcopul Nicolae, însă, voia să rămână neştiut. Şi ca să nu fie descoperit a pus aurul într-un ciorap pe care l-a strecurat noaptea pe horn ştiind că dimineaţa o să fie găsit în sobă. Se spune că nobilul sărac a aflat cine-i este binefăcătorul şi a început să povestească tuturor despre Episcopul Nicolae care l-a ajutat. Cu timpul vestea s-a răspândit în lume şi treptat s-a ajuns la obiceiul de a pune un dar fetelor de măritat. Frumosul obicei s-a extins şi s-au lăsat daruri şi celor din familie, în special copiilor. Până la urmă a ajuns şi pe la noi acest nobil obicei pe care-l preluăm şi-l transmitem mai departe generaţii de generaţii.

Tuturor celor ce poartă numele Nicolae, Nicoleta şi alte nume derivate… să vă fie bine, La mulţi ani!

Anunțuri

Despre Lia

despre mine las să spună alţii... sunt doar un boţ de lut cu ochi... cu bune şi rele... fiinţez.
Acest articol a fost publicat în diverse..., LITERATURĂ. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s