În mine plouă

Cu fiecare toamnă,
Timpul muşcă, hulpav, din mine
Şi-n curând voi rămâne umbra palidă a ceea ce-am fost.
Plouă. S-a dus vara toridă.
Ducă-se, ducă-se pe pustii!

Anotimpul cu ceaţă şi ploi, neaşteptat, a sosit.
În mine plouă,
Amintirile
Cu tine şi cu tine, cu ei şi cu noi, peste timp.
Plouă cu soare, muguri, flori,
Şi frunze arămii purtate de vânt;
Nu ştiu cum s-au dus anii,
A sosit toamna, dar, nu-i bai!
Ici-colo, pe stradă,
Gospodine zgribulite-şi cară sacoşele;
O să umple cămările cu zacuscă şi murăruri.
Nu mă închipuiam, dăunăzi, gospodină;
Noi ne plimbam în ploaie, tineri, fără de griji.
Cui îi păsa de toamnă, de frig, de umezeală şi că vara s-a dus?!
Nu călcasem încă tărâmul gri al tristeţii.
Paleta de culori al toamnei vuia a tinereţe,
În noi, ploua cu visuri şi bucurii.

Plouă şi s-a dus vara toridă?
Nu-i bai. Ducă-se, ducă-se pe pustii!
De-acum e toamnă şi strugurii s-au cules;
Este vremea mustului şi a castanelor coapte,
A ploilor…
Şi-n mine plouă!