supusului firii înţelepte
atâtea taine astăzi i se dezleagă.
încet, încet, în suflete cântecul se stinge
în strigătul smuls durerii;
ale omenirii răni străvechi,
poveşti întunecate
din lumea celor fără orizont:
fiii ce n-au primit iubire în viaţă,
prin negură rătăcitori,
înfriguraţi,
cu suflete atinse de otravă,
împovăraţi de rele şi de ură,
necunoscând a dragostei povaţă,
în plâns şi jale schimbă omenirea.
lacomi şi fără de măsură,
în numele iubirii de semeni,
bolnavii de la cârma lumii
zidit-au treptat o lume de gheaţă
peste care acum pluteşte teama şi ura;
în plâns şi jale schimbat-au omenirea.
atâtea taine astăzi i se dezleagă
supusului firii înţelepte.
Anunțuri
Bag seama că toamna târzie-ţi prieşte!
Frumos! 🙂
Păi, da, sunt tomnatică… cred că fac parte din categoria întârziaţilor.
Mulţam, pustnicule!