ca să împlinesc ce am de împlinit vieţii,
am căutat lumina şi dreptatea din nadir pân’ la zenit:
uneori de-am ostenit şi am căzut,
m-am ridicat, n-am stat să-mi plâng de milă.
„lovită” când am fost, uneori, chiar dac-am ripostat,
pe nimeni, însă, niciodată nu am pizmuit şi n-am urât,
mai departe, drept şi apăsat călcat-am pe-al meu drum,
lăsând în legea lor pe cei făuritori şi aducători de clipe rele,
pe a vieţii cărare păşit-am mereu cu nădejde, cu bucurie.
ani în şir am tot privit către cerul albastru-nalt,
astăzi, însă, i-am vorbit: oare cât şi ce-am greşit?
Răspunde-mi nemărginire!
Uite că… m-am spovedit.
-
Articole recente
Arhive
- aprilie 2022
- martie 2022
- februarie 2022
- noiembrie 2021
- octombrie 2021
- septembrie 2021
- august 2021
- mai 2021
- aprilie 2021
- februarie 2021
- iulie 2020
- aprilie 2020
- decembrie 2019
- august 2019
- iulie 2019
- mai 2019
- aprilie 2019
- martie 2019
- februarie 2019
- octombrie 2018
- septembrie 2018
- august 2018
- martie 2018
- ianuarie 2018
- noiembrie 2017
- august 2017
- aprilie 2017
- februarie 2017
- ianuarie 2017
- decembrie 2016
- noiembrie 2016
- octombrie 2016
- iulie 2016
- iunie 2016
- aprilie 2016
- martie 2016
- februarie 2016
- ianuarie 2016
- noiembrie 2015
- octombrie 2015
- septembrie 2015
- august 2015
- iunie 2015
- mai 2015
- aprilie 2015
- februarie 2015
- ianuarie 2015
- decembrie 2014
- noiembrie 2014
- octombrie 2014
- septembrie 2014
- august 2014
- iulie 2014
- mai 2014
- aprilie 2014
- martie 2014
- februarie 2014
- ianuarie 2014
- decembrie 2013
- noiembrie 2013
- octombrie 2013
- septembrie 2013
- august 2013
- iulie 2013
- iunie 2013
- mai 2013
- aprilie 2013
- martie 2013
- februarie 2013
- ianuarie 2013
- decembrie 2012
- noiembrie 2012
- octombrie 2012
- septembrie 2012
- august 2012
- iulie 2012
- iunie 2012
- mai 2012
- aprilie 2012
- martie 2012
- februarie 2012
- ianuarie 2012
Categorii
Meta
niciodata cioara nu o sa fie privighetoare 😦
ApreciazăApreciază
😉
ApreciazăApreciază
Şi ne-ai mai dat o fărâmă din sufletul tău frumos! 😉
ApreciazăApreciază
Mulţumesc, potecuţo! Nu ştiu dacă mi-e sufletul frumos… e mai mult rupt şi peticit 😉
ApreciazăApreciază
Interesant punct de vedere… să înţeleg că spovedania va veni din partea cealaltă? Păi, în cazul meu, nemărginirii i-ar trebui o eternitate să-mi spună cât, unde şi ce am greşit! 😀
Amu, lăsând gluma… ştii tu: poţi s-o pui în cutiuţa cu poezii bune! 😉
ApreciazăApreciază
Io mi-s anonimu’…
ApreciazăApreciază
Wow, anonimule „care eşti”!
ApreciazăApreciază
Interesant punct de vedere… să înţeleg că spovedania va veni din partea cealaltă? Păi, în cazul meu, nemărginirii i-ar trebui o eternitate să-mi spună cât, unde şi ce am greşit! 😀
Amu, lăsând gluma… ştii tu: poţi s-o pui în cutiuţa cu poezii bune! 😉
ApreciazăApreciază
O.K. 🙂 Thanks, pustnicule!
ApreciazăApreciază
Am fost mişcat de meditaţia ta impresionantă transpusă în „spovedanie”. Aş vrea însă, să fii sigură că întunericul şi nedreptatea nu vor învinge lumina si legile morale, chiar dacă uneori lupta între acestea este acerbă şi ne provoacă descurajare. Să avem deci curaj si să persistăm în „facerea binelui”.
ApreciazăApreciază
Viorel, cred că ştii că nu curajul îmi lipseşte.
Mulţumesc, doar gânduri bune!
ApreciazăApreciază