colţul de sine

Publicat pe 30 octombrie 2016 de Lia

ce paradoxală fericire
să ai colţul tău în care zâmbind celor din jur
poţi plânge
dacă se zvârcolesc amintirile
ai răgazul să stai cu gândul lucid ce valsează
prin locuri cu mulţimea de oameni
prietenii şi iubiri apuse
când ai un colţ al visării al speranţei al renunţării
depozitarul a toate despre care nu vrei
nu crezi că trebuie să vorbeşti nimănui niciodată
un colţ neştiut de nimeni în care eşti tu
doar tu fără a simţi singurătatea
deţii o nestemată

colţul de sine

Despre Lia

despre mine las să spună alţii... sunt doar un boţ de lut cu ochi... cu bune şi rele... fiinţez.
Acest articol a fost publicat în LITERATURĂ, Poezie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

4 răspunsuri la colţul de sine

  2. Poteci de dor zice:
    30 octombrie 2016 la 10:10

    Uneori doar în acest colţ putem să… ne fim aşa cum suntem.

    Apreciat de 1 persoană

    Răspunde
  3. Georgeta R. M. zice:
    30 octombrie 2016 la 12:23

    Da, un colț tainic și de neprețuit. O după amiază cât mai plăcută !

    Apreciat de 1 persoană

    Răspunde
  4. anahoret2007 zice:
    30 octombrie 2016 la 19:25

    Colţul sigur, unde nu te poate atinge nimeni!
    Asta ca să vezi ce face un telefon… 😆

    Apreciat de 1 persoană

    Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Gravatar
Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. ( Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. ( Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. ( Dezautentificare /  Schimbă )

Anulează

Conectare la %s