iubirea-i ca o haină lungă, înţelepciunea-i ca o haină călduroasă

iubirea-i ca o haină lungă,
înţelepciunea-i ca o haină călduroasă,
un dar de la divinitate pentru toţi,
prea mulţi sunt, însă, cei ce nu vor primească.

obsesive gânduri îmi lovesc pereţii creierului,
o viaţă dus-am, în van, zadarnică luptă,
fiindcă nu-mi plac oamenii reci
şi nici impunătoarea prostie umană.
zădărnicia zădărniciei toată truda de-o viaţă,
abia acuma ştiu că nicicând nu o să încolţească
în lutul sterp sămânţa-nţelepciunii şi-a iubirii.

iubirea-i ca o haină lungă.
o haină lungă de care să te-mpiedici pas cu pas,
dar fără de ea, ce goi am fi
şi viaţa ar deveni o farsă tristă.
înţelepciunea-i ca o haină călduroasă,
o haină călduroasă care te înfăsoară,
dar fără de ea, cu mintea goală, ce trişti am fi,
cu sufletul cuprins de ger pustiitor.

copila mea, tu, nu uita că
iubirea-i ca o haină lungă,
înţelepciunea-i ca o haină călduroasă.