Ce-ţi doresc eu ţie (Pastişă)

Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie,
Ţara mea de jale, ţara mea de plâns?
Un guvern capabil, nu de cumetrie,
Legi simplificate şi-un parlament restrâns!
Să muncească-n ţară, să-ţi treacă iar hotarul,
Cei plecaţi departe la astea se gândesc;
Căci amară-i pâinea, arzător e dorul,
Dulce Românie, asta ţi-o doresc.

Din brazde adânci în glie, rodească-ţi iar pământul
Uzine, combinate, furnale fumegând,
Conducători oneşti, cinstit rostind cuvântul,
Nu cu minciuni sfruntate, poporul manevrând,
S-obţină bogăţii prin muncă şi sudoare,
Să ne mândrim în lume cu tot ce-i românesc,
Nu fals şi furtişaguri ce iscă doar rumoare,
Dulce Românie, asta ţi-o doresc.

Dascăli cu chemare şi-n satele sărace,
Morală şi conştiinţă în şcoală transmiţând,
Căci dascălul zideşte trăinicie, când educaţie face
Cu calm, răbdare şi vorbe înţelepte, copiii luminând,
Dragostea de neam şi glie în inimi s-o strecoare,
Să simtă bucuria împlinirii, simplu şi firesc,
Din cinste şi omenie, române, să-ţi faci altare,
Dulce Românie, asta ţi-o doresc.

Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie,
Ţara mea de jale, ţara mea de dor,
Fiii tăi să crească, muncind pentru glie,
Să îşi aline setea din al tău izvor,
Ca să păşească-n viaţă cu calm şi bucurie,
Cu frunţile senine şi suflet românesc,
Vorbind în grai străbun cu fală şi mândrie,
Dulce Românie, asta ţi-o doresc!