atâta nulitate de renume a ajuns

făr-a avea prea multă şcoală,
nu-i un mister de nepătruns,
cum tot mai mulţi atinşi de boală,
la putere au ajuns.
s-au silit să dovedească,
predicând, prin vorbe mii,
că-s cinstiţi, nu poartă mască,
nu vor vile, nici moşii,
au năravuri lăudate,
ei nu sunt nesăţioşi
şi-şi duc traiu-n simplitate,
nu-s ca alţii, ticăloşi.
de când minciuna a căpătat,
şi-aiurea şi la noi un bun renume,
relele pământului s-au dezlegat,
deschisă a fost calea unei noi cutume.
vorbesc mieros oportuniştii cinici,
au diplome, n-au gram de-nvăţătură,
slugarnici sunt cu cei puternici
şi mint nestingheriţi fără măsură,
până când se pune la-ndoială,
cinstea, adevărul şi tot ce e curat.
nu-i de mirare că o pojghiţă de poleială,
scara de valori a răsturnat.
acest nărav perpetuează, se revarsă,
nu-i un mister de nepătruns,
cum făr’ cei şapte ani de-acasă,
atâta nulitate de renume a ajuns.