Noi vrem dreptate (Pastișă)


Te-ai cățărat în vârf să fii la adăpost,
Ai spus minciuni câte ai vrut,
Și ai furat și țara ai vândut
Și jenă nu ți-a fost!
Neam de ciocoi, fără cuvânt,
Mai plin ca iadul de păcate,
Ne-ai crezut proști ca niște oi,
Că am tăcut și v-am răbdat pe voi
Să ne împovărați de griji și de nevoi,
Dar, astăzi vrem dreptate!

Speranța într-un trai mai bun ca ieri
De-o vezi la noi tu ne-o usuci.
Copiii în pragul disperării ni-i aduci,
Să fie mincinoși și sclavi le ceri.
Încalci ce-avem mai drag şi sfânt:
Nici milă n-ai, nici crezământ!
Bătrânii în frig și lipsuri mor,
Dar tu nu știi, n-ai grija lor –
Ci hoților le vrei un trai uşor
Cu ei făcut-ai legământ!

Şi-am vrea şi noi, şi noi să ştim
Că cinstea e pe primul loc,
Că nu-şi va bate nimeni joc
De noi, dacă muncim.
De noi şi de cei ce dragi ne sunt
Care-și lucrează palma de pământ.
Noi dacă spunem una, aia facem,
Și privilegii fără de măsură noi nu vrem
Ca voi – v-am dat crezare, dar mințiți suntem
Şi-am vrea s-aveți cuvânt!

Te-ai cățărat în vârf să fii la adăpost,
Ai spus minciuni câte ai vrut,
Și ai furat și țara ai vândut
Și jenă nu ți-a fost!
Neam de ciocoi, fără cuvânt,
Mai plin ca iadul de păcate,
Ne-ai crezut proști ca niște oi,
Că am tăcut și v-am răbdat pe voi
Să ne împovărați de griji și de nevoi,
Dar, astăzi vrem dreptate!

Anunțuri

Despre Lia

despre mine las să spună alţii... sunt doar un boţ de lut cu ochi... cu bune şi rele... fiinţez.
Acest articol a fost publicat în LITERATURĂ, Poezie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

10 răspunsuri la Noi vrem dreptate (Pastișă)

  1. Mugur zice:

    Să nu dea Bunul (ca în carte),
    Să vrem noi sânge, nu dreptate!

    Asta ca să păstrez nota poeziei tale.

    • Lia zice:

      Să ne ferească, Dumnezeu, Mugur!
      Protestatarii, printre care mă număr, sunt pașnici. Nu vrem altceva decât transparență.
      Ne-am săturat de minciuni!
      Pun un fragment preluat din textul pe care l-am citit accesând li
      nkul pus de Criss intr-un comentariu la Besmetisme… :

      „Ai greșit tu (politician, parlamentar, ministru, funcționar) eu, cetățean, protestez. Findcă tu, cel care ai greșit nu trebuie să crezi (nici un minut) că eu sunt la cheremul tău. Tu ești în slujba mea fiindcă te-am ales să faci această muncă. Pentru asta trebuie să te simți onorat și să lucrezi zi și noapte ca tuturor, inclusiv mie, să ne fie mai bine. Nu doar ție sau nu numai ție. Și, dacă prin tot ceea ce faci, ție nu îți va fi mai bine ci doar cetățenilor, asta trebuie să fie mulțumirea supremă. Poți să te lauzi în viitor că ai făcut ceva pentru cetățeni că doar de-asta te-au ales! Adică te educăm, îți arătăm unde greșești… să le spunem politicienilor că în loc să se lamenteze că trebuie să plătească amenzi la CEDO, să se așeze la masa rotundă și să nu se miște de acolo până nu găsesc soluții pentru îmbunătățirea condițiilor din pușcării. Să lase orice plimbare, concediu, „schimb de experiență” prin Hawai sau Dubai și să muncească. Restul cetățenilor nu au de ce să suporte gâlceava asta sinistră care îi scindează în protestatari și antiprotestatari.”

      • Mugur zice:

        Dragă Lia, am răspuns așa doar de dragul poeziei, a ta dar și cea după care te-ai inspirat.
        În fapt, cu sufletul protestez și eu, căci trupul mă ascultă ceva mai greu în ultima vreme.
        Textul așezat de Criss, cred că l-am citit și eu, în varianta sa integrală. Știu și cum se petrec lucrurile „la fața locului”, printre cei care protestează, nu numai de la televizor, știu ce fel de oameni sunt la protestele din aceste zile. Și nu pot să nu-mi amintesc de protestele din ’90, văzute chiar de ochii mei, dar și de manipulările de atunci, pe care le regăsesc, puțin coafate, și acum.
        Dezavantajul „lor”, este că acum protestatarii iau mult mai ușor legătura între ei, dar sunt și conectați la informații.
        Îmi doresc din tot sufletul să iasă bine, deși am un sâmbure de îndoială.
        Vom vedea.

  2. S-ar putea transforma în imnul zilelor noastre. M-a emoţionat!

    • Lia zice:

      Mugur, am trăit evenimentele din 1989, aveam 27 de ani atunci. Era clar că este multă manipulare, multă zvonistică… un război surd. Am incercat să-mi ascult intuiția și să judec cu propriul cap și nu am devenit părtașa niciunei părți. Atunci oamenii erau scoși în stradă de liderii de sindicat… sau de șefii direcți. Nu-i de mirare că s-au lăsat prostiți. Veneam toți din „întuneric”… nu aveam acces la informații ca acum.
      Azi, acum, nu contest că este și manipulare, că sunt destui care se lasă duși de val… dar sunt sigură că marea majoritate a protestatarilor sunt în stradă din propria voință. Nu i-a plătit nimeni pentru asta, nu i-a organizat nimeni. Pur și simplu vor să arate că s-au săturat de minciuni, de indolența și ipocrizia clasei politice.

      • Sunt perfect de acord!!!

      • Mugur zice:

        Iată, a trecut primul val și lucrurile își dovedesc veridicitatea. Marea masă de oameni nu a ieșit în stradă plătită de cineva, ci din voință proprie, pentru a-și apăra demnitatea.
        Clasa politică nu se dezminte, nu-și abandonează ipocrizia, nu renunță la minciună. O nouă ordonanță care, la rândul ei poate fi atacată, poate deveni inoperabilă.

        Îmi pare rău că răspund așa de târziu, dar dintr-o eroare ai așezat comentariul la Potecuța, așa că abia acum l-am văzut, recitind poezia ta.

      • Lia zice:

        Mugur, mea culpa! Eu am amestecat din greșeală comentariile. Când am văzut era prea târziu deja.

        Cred că nimeni nu se aștepta să se dezmintă. Cu toții suntem conștienți, cred, că pentru a tăia tentaculele caracatiței mafiei politice este nevoie de timp, voință și efort.
        Teama din anii comunismului care încă nu a dispărut cu totul, impasibilitatea și lipsa opiniei civice a făcut posibil ca grobianismul să pună stăpânire pe această țară.
        Îmi place să cred că zorii încep să se arate.

      • Mugur zice:

        Zorii s-ar putea să fie ascunși de ceață deasă, căci tentaculele se întind până departe, dincolo de granițe.
        Teama din perioada comunistă încă nu a dispărut, pentru că cei care nu uită văd în jur aceleași metode, perfecționate uneori, aceleași tendințe totalitare.
        Pentru a schimba ceva în mod real, cred că este nevoie de mult mai mult, de o conducere puternică (nepervertită) și de voință națională, ba chiar și puțin naționalistă. Asta fără a cădea în patima extremelor.
        Dar aceasta este doar o părere personală.

    • Lia zice:

      A! Nici chiar așa… mi-ar plăcea să fie citită de mai multă lume. Sunt convinsă că aproape toți oamenii de rând gândesc așa… chiar dacă unii n-au curajul să o spună răspicat.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s