speranțele mele au fost un vis


speranțele mele au fost un vis,
au fost un vis într-un vis tot drumul…
rădăcina rădăcinii și mugurul mugurului unui copac,
un copac numit viață, iubire, care crește în suflet,
aceasta este minunea care ține lumina vie.
nimic din ce am trăit nu am uitat, nu am ascuns,
pentru că generațiile care vin să știe cum am fost,
cum am gândit, ce am făcut și, mai ales,
de ce uneori… nu am acționat așa cum am gândit.
copila mea,
ca să nu te cuprindă în mreje trufia, egoismul
și indiferența, nu-ți renega trăirile,
nu-ți tăia rădăcinile, nici nu-ți amputa visele,
nu arunca ce-i bun doar pentru că pare că și-a pierdut strălucirea…
atunci când speranța ar dispărea pur și simplu în noapte,
dacă nimic din ce ai trăit nu ai uitat, se va lumina cărarea.
speranțele mele au fost un vis,
au fost un vis într-un vis tot drumul…
și mi-am văzut visul cu ochii.

Reclame

Despre Lia

despre mine las să spună alţii... sunt doar un boţ de lut cu ochi... cu bune şi rele... fiinţez.
Acest articol a fost publicat în LITERATURĂ, Poezie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

5 răspunsuri la speranțele mele au fost un vis

  1. anahoret2007 zice:

    Aşteptam să mai scrii! 😉

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s