speranțele mele au fost un vis

speranțele mele au fost un vis,
au fost un vis într-un vis tot drumul…
rădăcina rădăcinii și mugurul mugurului unui copac,
un copac numit viață, iubire, care crește în suflet,
aceasta este minunea care ține lumina vie.
nimic din ce am trăit nu am uitat, nu am ascuns,
pentru că generațiile care vin să știe cum am fost,
cum am gândit, ce am făcut și, mai ales,
de ce uneori… nu am acționat așa cum am gândit.
copila mea,
ca să nu te cuprindă în mreje trufia, egoismul
și indiferența, nu-ți renega trăirile,
nu-ți tăia rădăcinile, nici nu-ți amputa visele,
nu arunca ce-i bun doar pentru că pare că și-a pierdut strălucirea…
atunci când speranța ar dispărea pur și simplu în noapte,
dacă nimic din ce ai trăit nu ai uitat, se va lumina cărarea.
speranțele mele au fost un vis,
au fost un vis într-un vis tot drumul…
și mi-am văzut visul cu ochii.