Prietene

Publicat pe 20 februarie 2019 de Lia

Prietene nu tânji după fructul căzut.
Mai bine bucură-te de copacul în floare,
Bucură-te de noul rod.
Toleranța mea are o limită, prietene,
Nu tânji… adună-te!
Și bunătatea mea are o limită,
lasă trecutul, adună-te!
Nu te lăsa cuprins de fantasme.
Trăiește în prezent, asumă-ți angajamentul,
adună-te, prietene!
Până și înțelegerea mea are o limită.
Nu întinde coarda; pentru că, vezi tu?
Într-o bună zi ea se va rupe și,
din senin vei fi lovit ca de trăsnet…
Întreabă-te dacă vei mai putea să te aduni.
Nu tânji după fructul căzut,
E viermănos… Prietene!

Despre Lia

despre mine las să spună alţii... sunt doar un boţ de lut cu ochi... cu bune şi rele... fiinţez.
Acest articol a fost publicat în LITERATURĂ, Poezie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Gravatar
Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. ( Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. ( Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. ( Dezautentificare /  Schimbă )

Anulează

Conectare la %s