Dacă am fi onești cu propria gândire,
Nu am mai fi uimiți de-a țării devenire,
Și nici că tot ce se întâmplă este cu putință,
Prea mulți ani asistat-am pasivi la propria umilință.
La timp n-am retezat rădăcinile înfipte-n epoca minciunii,
Orbiți, pierduți în libertate îi ascultarăm doar pe unii…
”Personalitățile” formate-n bolgiile comuniste cele mai întunecate.
Cu toții suntem vinovați că am tăcut. Ne-am complăcut în promiscuitate.
Și astăzi ne trezim că nu aveam oameni de stat sau de cultură,
Doar politruci și calpe șterse în goană dup-o sinecură.
S-au cățărat conduși fiind de propria iresponsabilitate,
Atribuindu-și prestigii găunoase cu diplome și doctorate plagiate.
Trăim în vremea când aproape toți cu un egoism meschin,
Pentru gloria măruntă, nu binelui, răului ce se propagă partea-i țin,
Bastarzii silnici, trădători și criminali se apără, privindu-ne de sus,
Speranță nu mai este, doar o sete prelungă ca un țipăt, speranța s-a dus…
Dacă am fi onești cu propria gândire,
Nu am mai fi uimiți de-a țării devenire,
Și nici că tot ce se întâmplă este cu putință,
Prea mulți ani asistat-am pasivi la propria umilință.
Lia Muresan 
Cu talent excepțional ai exprimat în aceste versuri, realitatea pe care o vedem zi de zi. Onestitatea ce te caracterizează îți dă mereu imboldul să-ți exprimi ideile și să ne mai încurajezi și pe noi, cei care avem același crez. Iți dorim multă sănătate.
ApreciazăApreciat de 1 persoană