”Deșteaptă-te române”

“Deşteaptă-te, române,” nu mai dormi pe tine,
Nu aștepta minuni și milă de la nimeni.
Pune-te și învață, muncește ca să ai,
Căci viața îți întoarce: primești ceea ce dai!
Privește-te-n oglindă, vezi câtă dreptate ai
Când îi acuzi pe alții de jalnicul tău trai.
Deschide-ți ochii minții, privește-n jurul tău
Cum singur te-adâncești în al minciunii hău!
Cinstea să te anime, nu oarba ta trufie,
Citește un pic mai mult și-nvată și a scrie,
Căci n-au venit barbarii, limba să ne-o stâlcească,
Românii o stâlcesc, de te apucă sila, scriind-o ”păsărească”!
Trezește-te, române, din somnul rațiunii, beție, mahmureală-
Și cere, celor ce cu adevărat greșit-au, socoteală!
Nu mai striga bezmetic că vin din lumea largă,
Prin intrigă și uneltiri să fure avuția țării, întreagă!
O furi singur, te faci părtaș, române, când ochii îi închizi,
Din falsă omenie, ori interes, ”faci jocul” unor indivizi!
“Deşteaptă-te, române,” nu mai dormi pe tine,
Nu aștepta minuni și milă de la nimeni.
Pune-te și învață, muncește ca să ai,
Căci viața îți întoarce: primești ceea ce dai!