Habar nu am de ce astăzi mi-au venit în minte două dintre cărțile lui Nikos Kazantzakis, „Ultima ispită a lui Hristos” și „Hristos răstignit a doua oară”, mai ales că a trecut mai bine de o treime de veac de când le-am citit. Mi-au rămas întipărite în memorie poate și pentru că după ce le-am citit, cumva, ceva în mine s-a zdruncinat și am început să privesc viața un pic diferit, să fiu un pic mai atentă la lumea din jurul meu și mai responsabilă în ce privește faptele mele.Îmi propun să urc în podul casei unde am depozitat, din lipsă de spațiu, mare parte a cărților, să le caut și să le recitesc cu mintea și puterea de înțelegere de acum. Dacă bine rețin în „Ultima ispită a lui Hristos” Kazantzakis a umanizat personajele biblice, descriind dintr-o perspectivă cu totul diferită față de Biblie suferințele Mântuitorului.În romanul „Hristos răstignit a doua oară”, Kazantzakis scrie o poveste despre fariseism, minciună și ură.
Celor care nu le-ați citit și vreți să o faceți le recomand, dar vă previn că nu este o lectură ușoară.
Lia Mureșan
Lia Muresan 