mi-aș fi dorit să fiu stea călăuzitoare,
să lumineze sufletul și mintea călătoare prin bezna nopții,
căutând cărarea.
dar cerul nu a vrut,
iar ursitoarele mi-au hărăzit
să fiu o biată lumânare
cu raze calde ce arde pâlpâit.
oricât de tare vântul ar sufla
voi arde pâlpâind
până când firul lumânării se va termina.
mi-aș fi dorit să fiu stea călăuzitoare,
dar nu mă plâng de ceea ce sunt
și aș fi putut să fiu,
atâta vreme cât focul în mine este viu
și luminează pe poteci întunecate
chiar și doar pentru un singur suflet
ori o minte ce caută lumina prin bezna ce o străbate.
azi nu mă plâng de soarta mea,
am doar atât cât am putut avea
și dacă n-am mai mult, cu siguranță, este și vina mea.
© Lia Mureșan
20.03.2022
Apreciază:
Apreciază Încarc...
Similare
Despre Lia
despre mine las să spună alţii...
sunt doar un boţ de lut cu ochi... cu bune şi rele... fiinţez.
Acest articol a fost publicat în
LITERATURĂ. Pune un semn de carte cu
legătura permanentă.
Minunat! ❤
ApreciazăApreciază