„biciul” și „bombonica”

Este trist, cât nu încape, când trimiți copilul însetat
la fântâna pe care-o crezi cu apă limpede, curată
și n-ai habar că bea-va picătură cu picătură,
an după an în porții mici, otravă diluată,
impurități și mâl din căni murdare.
Când tu stinsu-i-ai setea, din căușul palmei, 
cu apă de izvor, ca lacrima, curată...
Dar într-o bună zi, constați că apa limpede e refuzată,
pentru că nu are gustul otrăvii diluate.

Când școala face dresaj, nu educație,
copilul dresat, adultul de mâine,
nu va reuși să pătrundă ale vieții sensuri
și nici nu va ști să descifreze vreo taină,
liber-arbitru neștiind ce înseamnă.
Determinismul fiindu-i măsură și lege
și nu-i de mirare că nu va mai ști alege.
Va balansa între bine și rău, 
cazând până la urmă într-al răului hău.
În oglindă vedea-va chipul hidos, frumos ș-armonios.
Va crește tarat... în frici și-n interese ancorat,
având adânc întipărit în minte „biciul” și „bombonica”,
deoarece și acasă și la școală, de mic,
i-a fost inoculată frica.
De vină nu-s copiii, nici tinerii veșnic blamați!
De vină-s dresorii ce-au îmbrăcat aceeași haină cu trișorii,
vânând doar lauri pentru ei,
puțin le pasă, chiar de fel, de copii și de învățăcei. 
Dresorii știu doar să impună și să pretindă... 
condiționând ori amenințând în loc ca orizonturi noi
copilului, cu răbdare și înțelepciune, să-i deschidă.
Taxează cu duritate pe oricine le iese din cuvânt, 
Crezându-se mici dumnezei pe pământ.

Vă propun să reflectați de-ați fost dresați sau educați!
Și voi, la rândul vostru, pe copiii și pe nepoții voștri cum îi învățați,
ce fel de opțiuni comportamentale le insuflați!?
Cu dresorii la catedră sunt șanse adevărate de educație, 
moralitate și caractere nepătate!?

Răspunsul, dac-ați ales să vă-ntrebați,
nu mie, ci vouă cu sinceritate să vi-l dați!

Mă gândesc c-atâta vreme cât prin sită nu se cerne,
Măr putred în coș lăsat, plugu-n brazdă nebăgat, lăstăriș necurățat, 
lenea mare împărat,
ne vom plânge ne-ncetat... că nimic nu s-a schimbat. 

09.04.2022

Publicitate