-
Articole recente
Arhive
- aprilie 2022
- martie 2022
- februarie 2022
- noiembrie 2021
- octombrie 2021
- septembrie 2021
- august 2021
- mai 2021
- aprilie 2021
- februarie 2021
- iulie 2020
- aprilie 2020
- decembrie 2019
- august 2019
- iulie 2019
- mai 2019
- aprilie 2019
- martie 2019
- februarie 2019
- octombrie 2018
- septembrie 2018
- august 2018
- martie 2018
- ianuarie 2018
- noiembrie 2017
- august 2017
- aprilie 2017
- februarie 2017
- ianuarie 2017
- decembrie 2016
- noiembrie 2016
- octombrie 2016
- iulie 2016
- iunie 2016
- aprilie 2016
- martie 2016
- februarie 2016
- ianuarie 2016
- noiembrie 2015
- octombrie 2015
- septembrie 2015
- august 2015
- iunie 2015
- mai 2015
- aprilie 2015
- februarie 2015
- ianuarie 2015
- decembrie 2014
- noiembrie 2014
- octombrie 2014
- septembrie 2014
- august 2014
- iulie 2014
- mai 2014
- aprilie 2014
- martie 2014
- februarie 2014
- ianuarie 2014
- decembrie 2013
- noiembrie 2013
- octombrie 2013
- septembrie 2013
- august 2013
- iulie 2013
- iunie 2013
- mai 2013
- aprilie 2013
- martie 2013
- februarie 2013
- ianuarie 2013
- decembrie 2012
- noiembrie 2012
- octombrie 2012
- septembrie 2012
- august 2012
- iulie 2012
- iunie 2012
- mai 2012
- aprilie 2012
- martie 2012
- februarie 2012
- ianuarie 2012
Categorii
Meta
Arhive pe categorii: Proza
Grigore
Grigore privea tâmp îndesând în portofelul golit de bani hârtiile primite în schimbul lor. „Stropşească-i guta să-i stropşească de netrebnici şi hoţi”, şuieră printre dinţii îngălbeniţi şi stricaţi, în timp ce ieşea din clădirea primăriei. Nu se aşteptase să-şi lase … Continuă lectura
Publicat în LITERATURĂ, Proza
Lasă un comentariu
Povestea lui Gheorghe a Cârcotaşului
Străbunicul lui Gheorghe a Cârcotaşului ajunsese, venind nu se ştie prea bine de unde, în satul de la poalele muntelui pentru a-şi căuta un rost şi un trai mai bun. Nimerise într-un loc cu oameni primitori, aşezaţi şi cu frică … Continuă lectura
Publicat în LITERATURĂ, Proza
9 comentarii
Mazileasca (3)
Se întoarse în casă şi se îmbrăcă într-o rochie neagră lucioasă, mulată pe corp, care-i scotea în evidenţă surplusurile. Privindu-se în oglinda imensă montată în peretele ce despărţea dormitorul de dressing, se roti de câteva ori trăgându-şi abdomenul şi mormăi … Continuă lectura
Mazileasca (2)
La început fusese orbit şi, dacă cineva ar fi îndrăznit să-i deschidă ochii, ar fi fost în zadar. Însă pe măsură ce trecea timpul, Stelian ajunsese să simtă pe pielea lui cruntul adevăr. Femeia îl păcălise, nu fusese vorba de … Continuă lectura
Mazileasca (1)
Cerul era senin. Ici colo câţiva nori albi de vreme bună pătau albastrul boltei. Era încă devreme, nu trecuse cu mult peste ora şapte. Acea dimineaţă de iulie anunţa o zi caniculară. Ştefania Mazilescu locuia într-o casă sub poalele pădurii, … Continuă lectura
Anotimpuri, oameni şi umbre…
La început a fost linişte printre miresmele care se înălţau din ţărână printre ierburi. Vibrau spre boltă doar paşi de cerbi şi zâne ce aşterneau covor, miraj de lună. O feerie primul dans. Ca într-o poveste de demult un zbucium … Continuă lectura
Sper că o să vă placă ceea ce vă propun spre vizionare şi audiţie :)
Vă propun să vizionaţi acest canal youtube: http://www.youtube.com/user/luciandumbrava unde printre multe clipuri interesante, în generozitatea lui, Lucian Dumbravă, mi-a editat şi-mi găzduieşte câteva recitări… printre care şi asta: Încă o dată multe mulţumiri, Lucian!
Publicat în Film şi muzică, Poezie, Proza
Etichetat Lucian Dumbravă arta poezie recitări Lia Muresan
2 comentarii
seară de martie
Plouase zile în şir şi apoi ploaia se transformase în ninsoare, dar nu era decât ultima zvâcnire a iernii ce nu se lăsase dusă, invadând primăvara. Pe străzile acoperite de mâzgă, lume puţină. În acea seară de martie câţiva trecători … Continuă lectura
hai ca oile la stână
promoroacă, zloată, vânt, se-abătuse… aer nou cu umezeală, peste şes şi printre munţi, peste sat cu-a lui tihneală. şi-a venit mai ieri un „dihor” dând o raită prin coteţe şi de-atuncea bate vântul peste sate-n „n” judeţe nu mai sunt … Continuă lectura
Vânătoarea
Doamna Cocoşel în ultima vreme poate din plictiseală, poate de teama că nu-şi va vedea feciorul aşezat, cu nevastă şi copii, vâna. Vâna o nevastă pentru fiul ei Costică care se încăpăţânase să rămână holtei în ciuda anilor pe care-i … Continuă lectura