Motto: „Am avut norocul să aflu că dragostea este unicul adevăr important şi absolut, într-o viaţă care nu ne dă decât daruri relative.”(Octavian Paler)
 |
Despre mine las să spună alţii, doar încerc să nu trec prin viaţă fără rost… fiinţez… mă scriu… şi fără a mă considera poetă ori scriitoare, scriu despre oameni şi natură… natura umană, fireşte.
Sunt din Baia Mare, numele meu este Rozalia Mureşan… mai pe scurt, Lia.
Deşi nu-mi face plăcere, din păcate sunt nevoită să spun: Aviz amatorilor de furt intelectual!
Nu copia, nu fura! Vrei să scrii, scrie… creează, foloseşte-ţi mintea!
Toate textele postate, scrise mai bine ori mai puţin bine îmi aparţin, conform Legii 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe.
Lia Muresan 
Si unde sunt acei „altii” care ar putea vorbi despre tine in locul tau, sa-i intreb si eu cate ceva? Desi sunt sigur ca nimeni nu te cunoaste mai bine decat te cunosti tu (sau decat ar trebui sa te cunosti tu) – asa ca nu stiu cum ar putea altii sa vorbeasca mai bine despre tine 🙂
Nu raman in cazul asta decat descrierile ascunse printre randuri… desi mai usor ar fi sa le oferi acelor detalii – propriile randuri.
ApreciazăApreciază
🙂 Inainte de toate, multumesc pentru vizita. Sunt onorata! N-am sa ascund ca ti-am vizitat blogul, este superb. Felicitari! O spun cu toata admiratia si sinceritatea.
Asa-i, ai dreptate, nimeni nu ma cunoaste mai bine decat ma cunosc eu. Doar ca imi place sa las faptele, facutele mele si atitudinea mea fata de ceilalti, sa vorbeasca despre mine.
Sunt doar un bot de lut cu ochi… ma identific cu cei ce mi-au determinat devenirea ca om [sa nu vii acu’ sa zici cine-s aia? :)) ]
Intotdeauna mi-am spus: ma pot crede io „buricu’ pamantului”, „centru’ universului” si ca as fi rupta din soare si desteapta foc, etc… daca ceea ce enumerasem mai sus, m-ar contrazice, ma contrazic… ce sens are sa spun ca-s asa si pedincolo. Mai bine las sa spuna altii si de bine si de rau. Nu voi fi nicicand altfel decat ma pot vedea ceilalti… si unii, ma vor vedea intr-un fel, altii, intr-altul… depinde de o groaza de factori si conjuncturi.
Si ca sa nu o lungesc, ai intuit corect, raman descrierile ascunse printre randuri, cine-i curios, are rabdare si ochi sa citeasca… ma va cunoaste.:)
O zi superba!
Te mai astept pe aici.
ApreciazăApreciază
Sarut mina,
Sunt Pompiliu Alexandru (omul cu fotografia…). Am citit din cele postate de tine si imi plac foarte mult! Sa ai inspiratie!!!!
Sporo laboro!
ApreciazăApreciază
Buna,
🙂 eu sunt Lia, intamplator am descoperit blogul tau, mi-au placut fotografiile de aceea am dat like. Nu ma pricep io foarte bine la fotografie dar stiu ce-mi place si pot face diferenta intre o fotografie buna, inspirata… si restu’, stii tu…
Multumesc pentru cuvinte. Te mai astept pe aici sa citesti cand ai timp.
Inspiratie si… sa ai parte de locuri minunate si lumina buna-n obiectiv!!!
ApreciazăApreciază
Noa serbus. Te-am găsit şi aici. Mai multe află aici: http://abbilbal.blogspot.com
ApreciazăApreciază
Noa serbus Liviule. Bine ai venit pe aici. Mă bucur. Eu mai intru şi arunc câte un ochi prin „Bălgradul de azi” fără a lăsa semn de trecere.
Mulţumesc, Liviu! Gânduri bune.
ApreciazăApreciază
Universul are nevoie de dragoste, cum omul de aer! Fara dragoste Universul ar fi murit de mult: Dragostea i-a dat viata!
ApreciazăApreciază
Mulţumesc pentru vizită şi cuvinte.
Nu ştiu dacă universului i-a dat viaţă dragostea sau hazardul… dar ştiu că fără dragoste am deveni simple obiecte, roboţi lipsiţi de viaţă. Desigur, unii ar putea să mă contrazică :).
ApreciazăApreciază
Nu eu, eu validez din toata inima aceast adevar, plin de…Dragoste de viata! Si desigur…fara noi, na-r fi fost nici macar roboti. Si simplele obiecte pe care nu le-am inventat, fac parte dintr-o lume care a existat…de cand lumea si pamantul, si au o memorie mult mai avansata, si au fost martori si marturie la nenumarate evenimente, are s-au petrecut mult inaintea noastra.
Dar, intr-adevar…La inceput a fost dorinta, fara fagaduiala si fara tagaduiale…Doar dorinta.
Multumesc de prilejul acestei mici conversatii,
Sper sa ne mai punem mintile la incercare.
Pe curind, deci,
George.
ApreciazăApreciază
Nu cred că tot ce a inventat mintea umană este benefic pentru omenire, umanitate. Din contră.
Da, universul are memoria lui… stau mărturii atâtea.
Prin rostogoliri de clipe, forme şi culori, se torc fire din caierul universului, firele vieţii.
Împletindu-se percepţiile, nasc evantai sentimentele, spaimele, nepăsarea, cunoaşterea sau ignoranţa. Amestecându-se lumini şi umbre vor rezulta mereu alte culori şi forme. Senzaţii noi, contururi noi. Mereu altele. Forme bizare, precum umbra brazilor oglindită pe luciul unui lac de munte. Umbră mereu diferită, în funcţie de locul de unde este privită. Depinzând mereu de lumină, de zi sau de noapte… în funcţie de poziţia pe boltă a soarelui sau a lunii. Amprentând memoria viitorului.
Eu mulţumesc pentru acest prilej.
Realmente mi-a făcut plăcere,
Lia
ApreciazăApreciază
Si mie: Si sant de acord ca marea majoritate a”descoperirilor, ne-au separat, din ce in ce mai mult de fiinta naturala, si inocenta cu care santem nascuti:
Am devastat pamantul, aerul apele, si benefiem in mod direct, la nivel global de propria noastra greseala, de a ne pune vietile, destinele, in maini de hoti si de talhari de constiinta!
Atata vreme cat militarismul conduce societatea umana nu e loc pentru nici un fel de pace…nici macar pentru o clipa, asa cum nu a fost, probabli de mii de ani!
George.
ApreciazăApreciază
suntem mulţi cei cărora ne place visul puternic şi amărui…plecăciune, dragă lia…
ApreciazăApreciază
🙂 Cu ochii deschişi a visa, visare … multe aripi întinse spre soare.
Onorată. Mulţumiri!
ApreciazăApreciază
Lia, astăzi încep să te cunosc 🙂
ApreciazăApreciază
🙂 Mulţumesc pentru că mi-ai trecut „pragul”, Mihai.
ApreciazăApreciat de 1 persoană