În prag de an nou


Urarea mea din suflet: Să îţi fie bine!
Aşa cum mereu se schimbă anul,
Schimba-s-ar ura în iubire!
Audă-li-se în cer cuvântul,
Doar celor buni şi drepţi din fire,
Să ne ferească, pe toţi, Dumnezeu,
De răul încolţit în suflete meschine,
Ce iscă numai pizmă şi patimă mereu!
Schimba-s-ar tot ce-i rău-n bine!
În prag de an, asta-i urarea mea,
Pentru tine şi tine şi tine, – urez azi pentru toţi:
O norocoasă stea din rândul stelelor celeste
Călăuzească-ţi paşii! Iubind să ştii că orice poţi,
Zâmbeşte cald ca soarele când străluceşte
Făcând câmpiile să râdă şi dimineţile senine!
Fii bun şi cald şi viaţa fi-va mai frumoasă.
Asta-i urarea mea din suflet: Să îţi fie bine!
Şi ţie şi ţie şi ei şi lui … şi mie şi la toţi.
Şi, rogu-vă să nu uitaţi că, nu prin ură, ci prin iubire
Orice-i posibil, orice ţi-ai pune-n gând, chiar poţi
Şi să răstorni munţii… şi să schimbi destine!
Schimba-s-ar în iubire, ura!
Şi tot ce-i rău se schimbe în bine!
Dă sănătate, Doamne, arătându-le care-i măsura,
Acelor minţi bolnave, acelor biete suflete meschine
Astâmpărându-şi pornirile, furia cea nebună
Şi nu ştiu altcumva a fi (despotice pe-ntreg pământul,
Cu ochii împăienjeniţi de oarba ură), doar se răzbună!
Audă-mi-se în cer cuvântul
Şi Dumnezeu să v-ocrotească!
S-aveţi mereu pe masa voastră,
Bucate ca pe masa-mpărătească
Şi oameni demni de omenie-n ţara noastră!
Asta-i urarea mea din suflet: Să îţi fie bine!
Şi-n prag de an nou: La mulţi ani!

Lia Mureşan

Anunțuri
Publicat în diverse... | 6 comentarii

O viaţă avem, nu avem şapte


Prea mulţi sărmani, bolnavi, care-şi blestemă soarta,
Azi drumul spre adevăr este chinuitor şi lung,
Dreptăţii, larg, hai să deschidem iarăşi poarta,
Să ştim că hoţii pân’ la urmă după gratii ajung.

De ani şi ani cum bate vântul şi-au schimbat stăpânii,
Cu gândul cum să fure ce-a mai rămas prin ţară,
Aceleaşi glasuri gângave ne mint copiii şi bătrânii,
Suntem sătui de circul jalnic ce ne-a făcut de-ocară.

De-atâţia ani avem în fruntea ţării aceleaşi feţe sumbre,
Se scaldă în mocirlă, crezându-se stăpâni pe veci.
În sate-au mai rămas bătrâni bolnavi, palide umbre,
Cu deznădejdea-n suflet, cu ochii plânşi şi vetre reci.

Prea mulţi sărmani în ţară care-şi blestemă soarta,
Căci drumul spre dreptate-i chinuitor de lung,
Ar cam fi vremea, celor oneşti să le deschidem poarta,
Să ştim că necinstiţii sunt închişi, şi, după gratii ajung.

Ar cam fi timpul să se dea de-o parte penalii găunoşi,
Ce au lăsat în urmă prea multă vorbărie şi prea puţine fapte,
Să vină la putere, ca soarta ţării să o decidă oameni serioşi,
Pentru un trai decent, că doar o viaţă avem, nu avem şapte!

Publicat în LITERATURĂ, Poezie | Lasă un comentariu

La noi, democraţia…


La noi, democraţia asta nu-i ciudată,
Când fiecare face doar ce poate,
De unul „pune umărul la roată”,
Sunt alţii trei ce „bagă beţe-n roate”?

Prea mulţi au învăţat de la părinţi
„Să ungă osia”, fiindcă, doar aşa rezistă,
Sunt mulţi ce-n loc să se-nchine la sfinţi,
Se-nchină doar puterii… „celor ce există”!

La noi, democraţia proastă-i din născare,
Minciuni şi interese mici ce ţin de patologic,
Aşa conducători ales-am şi, nu e de mirare,
Că regresăm în toate… în stil metodologic!

La noi, democraţia asta e ciudată,
Şi fiecare face doar ce poate:
De unul „pune umărul la roată”,
Vin alţii trei… să „bage beţe-n roate”!

Publicat în LITERATURĂ, Poezie | 7 comentarii

Moş Crăciun, Moş Crăciun


Moş Crăciun, Moş Crăciun,
An de an porneşti la drum,
Cu de toate încărcat,
Pentru omul cel bogat.

Anu’ acesta te-aş ruga,
Să nu uiţi pe nimenea!
Hai să-ţi punem noi în sac,
Ghete, haine, jucării,
Pentru omul cel sărac,
Că are şi el copii…
De-or primi şi ei ceva,
Tare mult s-or bucura
De-un Crăciun adevărat,
Cum şi eu m-am bucurat,
În copilăria mea…
Alergând printre troiene
Când mergeam la colindat
Pe toate cărările,
Pe la toate casele
Cu lumina la ferestre,
Colindam şi dam de veste:
Bucurie-i pe pământ,
S-a născut Pruncu’ cel Sfânt.

Moş Crăciun, Moş Crăciun,
Mulţumesc, îţi spun şi-acum,
Niciodată n-ai uitat…
Lângă brad, tu, ne-ai lăsat,
Darul tău cel minunat:
Bucuria de a fi şi-a redeveni copii,
An de an, iarna, când vii.

Publicat în LITERATURĂ, Poezie | 2 comentarii

„ce tie nu-ţi place, altuia nu-i face”


astăzi scriu despre o tară
şi nu-i deloc imaginară:

slab la minte-n gură tare,
cu privirea goală-n zare,
un amic, de complezenţă,
profitând de asistenţă,
protestează, strigă tare,
vai, ce i-a făcut cutare,
uitând că zi de zi urmează
fapta ce-o incriminează.

ştiţi care-i părerea mea?
un strop de minte de-ar avea,
ar gândi şi ar tăcea…
aplicând spusa acea:
„ce tie nu-ţi place, altuia nu-i face”

Publicat în LITERATURĂ | 2 comentarii

atâta nulitate de renume a ajuns


făr-a avea prea multă şcoală,
nu-i un mister de nepătruns,
cum tot mai mulţi atinşi de boală,
la putere au ajuns.
s-au silit să dovedească,
predicând, prin vorbe mii,
că-s cinstiţi, nu poartă mască,
nu vor vile, nici moşii,
au năravuri lăudate,
ei nu sunt nesăţioşi
şi-şi duc traiu-n simplitate,
nu-s ca alţii, ticăloşi.
de când minciuna a căpătat,
şi-aiurea şi la noi un bun renume,
relele pământului s-au dezlegat,
deschisă a fost calea unei noi cutume.
vorbesc mieros oportuniştii cinici,
au diplome, n-au gram de-nvăţătură,
slugarnici sunt cu cei puternici
şi mint nestingheriţi fără măsură,
până când se pune la-ndoială,
cinstea, adevărul şi tot ce e curat.
nu-i de mirare că o pojghiţă de poleială,
scara de valori a răsturnat.
acest nărav perpetuează, se revarsă,
nu-i un mister de nepătruns,
cum făr’ cei şapte ani de-acasă,
atâta nulitate de renume a ajuns.

Publicat în LITERATURĂ, Poezie | Lasă un comentariu

Ce-ţi doresc eu ţie (Pastişă)


Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie,
Ţara mea de jale, ţara mea de plâns?
Un guvern capabil, nu de cumetrie,
Legi simplificate şi-un parlament restrâns!
Să muncească-n ţară, să-ţi treacă iar hotarul,
Cei plecaţi departe la astea se gândesc;
Căci amară-i pâinea, arzător e dorul,
Dulce Românie, asta ţi-o doresc.

Din brazde adânci în glie, rodească-ţi iar pământul
Uzine, combinate, furnale fumegând,
Conducători oneşti, cinstit rostind cuvântul,
Nu cu minciuni sfruntate, poporul manevrând,
S-obţină bogăţii prin muncă şi sudoare,
Să ne mândrim în lume cu tot ce-i românesc,
Nu fals şi furtişaguri ce iscă doar rumoare,
Dulce Românie, asta ţi-o doresc.

Dascăli cu chemare şi-n satele sărace,
Morală şi conştiinţă în şcoală transmiţând,
Căci dascălul zideşte trăinicie, când educaţie face
Cu calm, răbdare şi vorbe înţelepte, copiii luminând,
Dragostea de neam şi glie în inimi s-o strecoare,
Să simtă bucuria împlinirii, simplu şi firesc,
Din cinste şi omenie, române, să-ţi faci altare,
Dulce Românie, asta ţi-o doresc.

Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie,
Ţara mea de jale, ţara mea de dor,
Fiii tăi să crească, muncind pentru glie,
Să îşi aline setea din al tău izvor,
Ca să păşească-n viaţă cu calm şi bucurie,
Cu frunţile senine şi suflet românesc,
Vorbind în grai străbun cu fală şi mândrie,
Dulce Românie, asta ţi-o doresc!

Publicat în LITERATURĂ, Poezie | 6 comentarii