Arhive etichetă: fi

pledoarie pentru moralitate

Publicat pe 19 august 2013 de Lia

tu, dulce amăgire, viaţă, timpul tace, trece ireversibil; iubire, moarte, uitare… trăită cu simţul binelui şi-al răului, tu, viaţă, poţi fi ca o copilă ce coase pe al anilor gherghef în culorile purpurii ale inocenţei frământările; încremenind pe umerii tăi … Continuă lectura →

Publicat în LITERATURĂ, Poezie | Etichetat coase, fi, pasiune, tace, teatru, trist | 2 comentarii

clătinând amintirile

Publicat pe 4 august 2013 de Lia

altădată îmi împleteai imaginaţiei gânduri nelimitate o mare şi nesfârşită dorinţă umbra degetelor trasa un nou sens spre oriunde cu orice ne-ar fi trecut prin minte micşoram distanţa dialogând cu moartea viaţa fiindu-ne martor şi ac balanţei stabilind regulile echilibrului … Continuă lectura →

Publicat în LITERATURĂ, Poezie | Etichetat fi, mare, nou, sens, trasa, umbra | 6 comentarii

încep săptămâna cu muzică dacă tot sunt în pană de inspiraţie şi nu pot scrie o frază mai acatări

Publicat pe 18 martie 2013 de Lia

dacă ieri am postat un film azi vă recomand muzică. Findcă este noros şi la propriu şi la figurat… şi ce-ar fi mai nimerit decât „Pasărea Colibri, Ploaia care va veni” 🙂 O săptămână liniştită!

Publicat în Film şi muzică | Etichetat fi, veni | Lasă un comentariu

eternii călători

Publicat pe 3 martie 2013 de Lia

călătorindu-ne viaţa bine rău dragoste ură deznădejde speranţă se-mpletesc etern scribii cinici ori naivi caută al şoimilor zbor poeţii rătăcesc dincolo de nori spre alte zări construind peste mlaştini punţi spre terasa albastră uneori şi scribii şi poeţii inutil trasează … Continuă lectura →

Publicat în LITERATURĂ, Poezie | Etichetat fi, nori, peste, spre, terasa, ura | 4 comentarii

pădure nebună

Publicat pe 11 februarie 2013 de Lia

în noapte de toamnă, plâns-a pădurea după frunzişu’ luat de vânt, dus aiurea. intrată în iarnă cu crengile goale, se credea pierdută; tânguia a jale. pădure, tu fă-i dorului meu ascunziş printre castanii prădaţi de frunziş când rătăceşte în nopţile … Continuă lectura →

Publicat în LITERATURĂ, Poezie | Etichetat adie, fi, frunze, mai, mea, umbra | 4 comentarii

mi-oi face casă lângă râu

Publicat pe 17 iunie 2012 de Lia

ispitele scurmă şi patimile-mbracă zarea lumina-i cădere în teamă de ea învinsă n-avem arbori îndeajuns pădurea-i tot mai rară nu mai avem linişte şi nici izvoare doar lut lângă lut fără strop de căinţă aş vrea asemeni apei printre pietre … Continuă lectura →

Publicat în LITERATURĂ, Poezie | Etichetat apei, fi, fir, lumina, pietre, vrea | 1 comentariu

e început de mai

Publicat pe 3 mai 2012 de Lia

la început de mai e zumzet milenar de dincolo de zările cerului meu tainica-ţi chemare nici astăzi nu-mi dă pace -precum izvoarele ce-ascultă de-a râului şoaptă amăgitoare urmându-l spre mări cu înspumate valuri- te caut iar şi iar dincolo de … Continuă lectura →

Publicat în LITERATURĂ, Poezie | Etichetat fi, mai, mare, pace, pot | 4 comentarii

Ai grijă, copilul meu

Publicat pe 23 martie 2012 de Lia

Ai grijă ce şi cum rosteşti, copilul meu. O vorbă spusă-ntâmplător poate ucide vise, să pustiască izvoarele inimii, împietrind un suflet ori îl poate face să vibreze, înmugurind, să rodească lumină. Mai lesne-i să răneşti. Însă, vorba de bine-i balsam, … Continuă lectura →

Publicat în LITERATURĂ, Poezie | Etichetat copilul meu, cum, doar, fi, rosti | Lasă un comentariu