-
Articole recente
Arhive
- aprilie 2022
- martie 2022
- februarie 2022
- noiembrie 2021
- octombrie 2021
- septembrie 2021
- august 2021
- mai 2021
- aprilie 2021
- februarie 2021
- iulie 2020
- aprilie 2020
- decembrie 2019
- august 2019
- iulie 2019
- mai 2019
- aprilie 2019
- martie 2019
- februarie 2019
- octombrie 2018
- septembrie 2018
- august 2018
- martie 2018
- ianuarie 2018
- noiembrie 2017
- august 2017
- aprilie 2017
- februarie 2017
- ianuarie 2017
- decembrie 2016
- noiembrie 2016
- octombrie 2016
- iulie 2016
- iunie 2016
- aprilie 2016
- martie 2016
- februarie 2016
- ianuarie 2016
- noiembrie 2015
- octombrie 2015
- septembrie 2015
- august 2015
- iunie 2015
- mai 2015
- aprilie 2015
- februarie 2015
- ianuarie 2015
- decembrie 2014
- noiembrie 2014
- octombrie 2014
- septembrie 2014
- august 2014
- iulie 2014
- mai 2014
- aprilie 2014
- martie 2014
- februarie 2014
- ianuarie 2014
- decembrie 2013
- noiembrie 2013
- octombrie 2013
- septembrie 2013
- august 2013
- iulie 2013
- iunie 2013
- mai 2013
- aprilie 2013
- martie 2013
- februarie 2013
- ianuarie 2013
- decembrie 2012
- noiembrie 2012
- octombrie 2012
- septembrie 2012
- august 2012
- iulie 2012
- iunie 2012
- mai 2012
- aprilie 2012
- martie 2012
- februarie 2012
- ianuarie 2012
Categorii
Meta
Arhive etichetă: umbra
clătinând amintirile
altădată îmi împleteai imaginaţiei gânduri nelimitate o mare şi nesfârşită dorinţă umbra degetelor trasa un nou sens spre oriunde cu orice ne-ar fi trecut prin minte micşoram distanţa dialogând cu moartea viaţa fiindu-ne martor şi ac balanţei stabilind regulile echilibrului … Continuă lectura
îi place tăcerea
poeme de dragoste despre iubire s-au scris prea multe nu mai înşira şi tu cuvinte în zadar când ştii că îi place tăcerea ploile de vară şi străzile fără umbra cuvântului tău în cale i-ai împletit anotimpuri lung şi ameţitor … Continuă lectura
Publicat în LITERATURĂ, Poezie
Etichetat cuvinte, despre iubire, poeme de dragoste, prea, scris, umbra
4 comentarii
pădure nebună
în noapte de toamnă, plâns-a pădurea după frunzişu’ luat de vânt, dus aiurea. intrată în iarnă cu crengile goale, se credea pierdută; tânguia a jale. pădure, tu fă-i dorului meu ascunziş printre castanii prădaţi de frunziş când rătăceşte în nopţile … Continuă lectura
mâinile tale
alungă spaima venind de departe c-am să le pierd când mâinile tale leagănă teii în floare iată urc spre cer mă înalţ când ele mă cheamă să-mi cânte din vârful degetelor ca-n noaptea aceea cu vulturi nespaţiu şi netimp murise … Continuă lectura