Dacă ar fi fost să fiu copac

Uneori mă întreb ce copac aș fi,
dacă ar fi fost să fiu copac.
Dacă ar fi fost să fiu un copac,
aș fi stejarul din livada casei părintești,
răsărit dintr-o ghindă purtată de vânt
căzută lângă gardul dinspre apus , în pământul reavăn,
între un păr și un prun.
Ori poate că a răsărit dintr-o rădăcină încăpățânată, din vechea pădure de stejari defrișată cine știe când, care a încolțit și-nmugurit.
Nu știu de ce cred asta. Dar sigur aș fi fost acel stejar.
Pentru că în livada casei părintești
au fost doar pomi fructiferi,
pe alese, plantați cu grijă.
Pe unii tata i-a altoit cu un soi nobil,
fructele lor ajungând în coșuri pe masă,
sau în cămară, transformate în dulceață și compot.
Ori uscate în plase de nuiele, uneori înșirate pe ață… un deliciu pentru zilele de iarnă.
Doar stejarul a crescut, solitar, în voia sa, semeț, cu frunze crestate și ghinde.
Ghindele fiind destinate mistreților și rareori unor veverițe rătăcite.
Vecinii spuneau că ar trebui tăiat și scos din rădăcină,
pentru că doar umbrește și atrage mistreții.
Nu-i înțelegeau rostul într-o livadă
și nici nu înțelegeau cum a ajuns să crească acolo.
Un copac cu lemn tare, semeț și drept,
cu o coroană verde, bogată, sub albastrul cerului.
Dacă ar fi fost să fiu copac, aș fi stejarul din livada casei părintești.
Un stejar răsărit dintr-o rădăcină încăpățânată…

© Lia Mureșan
29.10.2023