Mi-am format, în timp, prostul obicei de a citi, uneori, o parte dintre comentarii, înainte de a citi articolul de la anumite publicații online, în ideea de a vedea dacă merită să deschid articolul sau nu, dacă citind aflu noutăți sau este doar aceeași rostogolire de fraze fără conținut care răsucesc câte „o idee creață” izvorâtă din „puțul gândirii” unui jurnalist cu școala făcută la normă, să aibă și el diplomă că apoi locul de muncă îi este asigurat, știți și voi cum (părinții sau cineva din familie ori din cercul de apropiați cunoaște pe cineva, acel cineva cunoaște pe altcineva din sfera de influență, ori poate chiar pe cel care are nevoie de un bun executant care gândește puțin, nu pune și nu își pune întrebări despre nimic).
Doar că în ultimul timp dau aproape numai peste comentarii formale ori care conțin multă, prea multă, bășcălie ieftină, cu pretenția de umor fin, asupra unor subiecte care ar trebui tratate cu maturitate și seriozitate, care nu pot fi, și nu ar trebui să fie, luate în glumă. Sau cel puțin nu pot fi luate de nimeni în glumă public, unde neghiobii, neînțelegând, din necunoaștere pot lua gluma în serios.
(Da, știu, sunt „o babă” mult prea sobră uneori! M-am format „strâmb”… deoarece cred că și gluma, ca orice acțiune umană, își are locul și timpul ei potrivite, altfel cădem în ridicol.)
Abundă internetul de informații fără niciun sens, fără niciun suport real, ori aducând în prim plan chestiuni istorice de mult rezolvate și acceptate în numele păcii pe care toți, sau, mă rog, aproape toți ne-o dorim.
Că există destui debusolați (și la noi și pe întreg mapamondul) care propagă idei șoviniste, patriotarde, este cumva de înțeles.
La noi sunt oameni care provin din medii care luptă zi de zi pentru subzistență, sunt cuprinși de teamă și de ură, au impresia că toată lumea are ceva de împărțit cu ei, se simt pierduți în libertate. În general aceștia sunt oameni care n-au fost obișnuiți să gândească liber, n-au citit în viața lor o carte, au citit, poate, cel mult rubrica de „mica publicitate”, „decese și comemorări” dintr-un ziar. Au fost învățați că doar cei „sus puși” au dreptul de decizie, de alegere și rezolvare a, aproape tuturor, chestiunilor din viața lor. Aceștia în n libertate trăiesc o adevărată dramă, idealizează trecutul, sistemul totalitar și dictatura pe care unii nici n-o cunosc, nu au trăit-o, fiind născuți după căderea ei, însă așa o cunosc din poveștile părinților. Ori pur și simplu de la oameni care nu au simțit-o, deoarece nevoile lor erau pe deplin satisfăcute în acel sistem opresiv (fie erau parte integrantă sistemului, fie nevoile lor se reduceau la nevoile primare: un acoperiș deasupra capului și o farfurie cu mâncare etc).
Ceea ce e de neînțeles și foarte trist, este că oameni de cultură, oameni care au un rol în educația maselor, a copiilor și nepoților noștri, – nu doar pretinșii oameni de cultură – inventează, aduc în prim-plan și propagă în mediul virtual probleme false, pierzându-și busola bunului simț, al cunoașterii, al realității și prezentului.
Cei care mi-ați citit până la capăt și aceste bezmetisme, vă rog să nu uitați că:
„Somnul raţiunii naşte monştri”
© Lia Mureșan 12.03.2022
Lia Muresan 