insomnie


de-a lungul nopţilor sub cupola grea de stele
o stare de dor tăinuită
necesară precum pocăinţei păcatul
gândul şi sufletul curg ca un râu
peste câmpii printre munţi
căutând fereastra scăldată în raze de lună
şi timbrul unei voci neuitate în absenţă
este o poveste cumva tristă
misterul acestui dor păstrat ca un cearcăn
distanţa fiindu-ne soartă
nu cred că am iubit cândva mai mult
dragul meu
va înceta să mai doară singurătatea
în orele de insomnie

Anunțuri

Despre Lia

despre mine las să spună alţii... sunt doar un boţ de lut cu ochi... cu bune şi rele... fiinţez.
Acest articol a fost publicat în LITERATURĂ, Poezie și etichetat , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

2 răspunsuri la insomnie

  1. Zborul puilor din cuib lasă loc pentru doruri nestinse…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s