tărâmul zăpezilor nevindecate


ninge molcom în tărâmul zăpezilor nevindecate,
am visat cum o mână nevăzută
mi-a tatuat flori de gheaţă pe inimă,
cum din oglindă se uita la mine iarna
şi mirosea a ger şi, noi încremeniţi
pe rug muream, pe îndelete, muream;
mai ţii minte verbul acela?
dacă da… unde eşti dacă-ţi sunt,
mai cunoşti oare alba cărare
şi al iernii mister nesfârşit?
revino în miezul ei!
te caut în stropi de lacrimă albastră
şi-mi ninge, acolo, între vis şi trezire;
ninge molcom în tărâmul zăpezilor nevindecate.

Anunțuri

Despre Lia

despre mine las să spună alţii... sunt doar un boţ de lut cu ochi... cu bune şi rele... fiinţez.
Acest articol a fost publicat în LITERATURĂ. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

2 răspunsuri la tărâmul zăpezilor nevindecate

  1. E bine că ninge molcom, iar tu te poți bucura de omătul pur. Eu mai aștept, visând la tărâmul unor zăpezi line.

    • Lia zice:

      Petrică, uneori visele se mai şi împlinesc. Sigur se va împlini şi-al tău într-o zi. Ştii cum se spune: „fiecare sac îşi are peticul lui”.

      Doar gânduri bune!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s