unui veleitar


Când nu citești sau n-ai citit destul,
când nu privești cu inima pe nimeni
și mintea ta e goală, dar plină de frustrare,
arunci cu invective în toate și despre tot.
„Prietene”, veleitar sadea ești, de bine mă socot!
Doar merite-ți atribui. La orice pas te lauzi,
și-o faci cu îngâmfarea unui ignorant.
Însă, ce-i mai trist, amice, e că te crezi neînțeles,
și cult, și mare literat!
Dar când citesc ce scrii, constat -cu tristețe- că,
nu ești altceva decât un agramat
plin de orgoliu, și de frustrări, și foarte înfumurat!

11.02.2022

Despre Lia

despre mine las să spună alţii... sunt doar un boţ de lut cu ochi... cu bune şi rele... fiinţez.
Acest articol a fost publicat în LITERATURĂ și etichetat , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un comentariu