o poveste

dragul meu
arde-n stâncă floarea de colţ
tivită cu-argintul lunii
vântul hoinar
ca un drumeţ neaşteptat sosit din depărtare
a făcut apa să vorbească cu pământul
mângâind pletele sălciilor plângătoare
a murmurat discret în coroana castanului
tremurându-i foile îndelung
suind spre crestele albăstrii ale munţilor
de la o vreme nu-mi mai simt inima
bate fără stridenţe
doar pompează sângele
de la creier la degete
îndemnându-mă să-ţi scriu
şi-n toamna asta
o poveste