erai poetul


o, da, citindu-ţi slova,
prin ochii mei, fără să simt,
mi te-ai strecurat în suflet, în gând.
privirea-ţi cu scântei, tăciuni aprinşi,
ascunzând o tainică nobleţe
scormoneau acolo unde erau pitite visele,
nestinsele doruri,
neîmblânzitele râuri ale căutării;
ploaia grea, înverşunată,
cu tunetul surd, cu vuietul de cascadă
urlând lung că este toamnă.
trezeşte-te, deşteaptă-te –mi-am tot strigat-
o, da, n-am visat!
sigur, eşti în înima mea,
dar tu nu-mi poţi fi nici înger, nici demon
şi nici stea.
nu, tu, nu puteai fi, tu…
erai poetul!

Anunțuri

Despre Lia

despre mine las să spună alţii... sunt doar un boţ de lut cu ochi... cu bune şi rele... fiinţez.
Acest articol a fost publicat în LITERATURĂ, Poezie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

11 răspunsuri la erai poetul

  1. E unul anume sau e poetul în general? 🙂

  2. july zice:

    Poetul inimii, cel ce ne picteaza sufletul cu frumoase iluzii .

  3. anahoret2007 zice:

    Am început să te recunosc! 😀
    Să pui poezia în cutiuţa aia… ştii tu care! 😉

    • Lia zice:

      „Am început să te recunosc! 😀 ”

      Şşşşşşşşşşşşt, nu mă da de gol, pustnicule. 😛

      P.S. Thanks, îmbrăţişări… prieteneşti, măi… 🙂

  4. Pingback: Și-am încălecat pe-o șa … | Hipertensiv

  5. Dan zice:

    Eeeeeei … Unde te-ai ascuns ??? 🙄

    • Lia zice:

      Eiiiiiii, măi să fie, am lipsit şi io cuiva 😛
      Nu m-am ascuns, Dane. Doar viaţa, cotidianul m-au ţinut ocupată cu altele. Nu ştiu ce am pierdut necitind blogurile pe care le urmăresc, dar voi încerca să recuperez…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s