o, da, citindu-ţi slova,
prin ochii mei, fără să simt,
mi te-ai strecurat în suflet, în gând.
privirea-ţi cu scântei, tăciuni aprinşi,
ascunzând o tainică nobleţe
scormoneau acolo unde erau pitite visele,
nestinsele doruri,
neîmblânzitele râuri ale căutării;
ploaia grea, înverşunată,
cu tunetul surd, cu vuietul de cascadă
urlând lung că este toamnă.
trezeşte-te, deşteaptă-te –mi-am tot strigat-
o, da, n-am visat!
sigur, eşti în înima mea,
dar tu nu-mi poţi fi nici înger, nici demon
şi nici stea.
nu, tu, nu puteai fi, tu…
erai poetul!
-
Articole recente
Arhive
- aprilie 2022
- martie 2022
- februarie 2022
- noiembrie 2021
- octombrie 2021
- septembrie 2021
- august 2021
- mai 2021
- aprilie 2021
- februarie 2021
- iulie 2020
- aprilie 2020
- decembrie 2019
- august 2019
- iulie 2019
- mai 2019
- aprilie 2019
- martie 2019
- februarie 2019
- octombrie 2018
- septembrie 2018
- august 2018
- martie 2018
- ianuarie 2018
- noiembrie 2017
- august 2017
- aprilie 2017
- februarie 2017
- ianuarie 2017
- decembrie 2016
- noiembrie 2016
- octombrie 2016
- iulie 2016
- iunie 2016
- aprilie 2016
- martie 2016
- februarie 2016
- ianuarie 2016
- noiembrie 2015
- octombrie 2015
- septembrie 2015
- august 2015
- iunie 2015
- mai 2015
- aprilie 2015
- februarie 2015
- ianuarie 2015
- decembrie 2014
- noiembrie 2014
- octombrie 2014
- septembrie 2014
- august 2014
- iulie 2014
- mai 2014
- aprilie 2014
- martie 2014
- februarie 2014
- ianuarie 2014
- decembrie 2013
- noiembrie 2013
- octombrie 2013
- septembrie 2013
- august 2013
- iulie 2013
- iunie 2013
- mai 2013
- aprilie 2013
- martie 2013
- februarie 2013
- ianuarie 2013
- decembrie 2012
- noiembrie 2012
- octombrie 2012
- septembrie 2012
- august 2012
- iulie 2012
- iunie 2012
- mai 2012
- aprilie 2012
- martie 2012
- februarie 2012
- ianuarie 2012
Categorii
Meta
E unul anume sau e poetul în general? 🙂
ApreciazăApreciază
Heiiiiii, Petrică, da, ce curios eşti!
Da, e unul special şi el ştie…
ApreciazăApreciază
Ferice de el!
ApreciazăApreciază
😉 eh, aş…
ApreciazăApreciază
Poetul inimii, cel ce ne picteaza sufletul cu frumoase iluzii .
ApreciazăApreciază
Da, July…
ApreciazăApreciază
Am început să te recunosc! 😀
Să pui poezia în cutiuţa aia… ştii tu care! 😉
ApreciazăApreciază
„Am început să te recunosc! 😀 ”
Şşşşşşşşşşşşt, nu mă da de gol, pustnicule. 😛
P.S. Thanks, îmbrăţişări… prieteneşti, măi… 🙂
ApreciazăApreciază
Pingback: Și-am încălecat pe-o șa … | Hipertensiv
Eeeeeei … Unde te-ai ascuns ??? 🙄
ApreciazăApreciază
Eiiiiiii, măi să fie, am lipsit şi io cuiva 😛
Nu m-am ascuns, Dane. Doar viaţa, cotidianul m-au ţinut ocupată cu altele. Nu ştiu ce am pierdut necitind blogurile pe care le urmăresc, dar voi încerca să recuperez…
ApreciazăApreciază